Accederea lui Obama la Casa Alba nu poate schimba cu nimic datele eterne ale unui stat cu benefice strategii hegemonice. SUA nu e o mica republica, aflata in calea vitregiilor momentului. Nu e jucarie - fie ea si... de culoare - in dainuirea democratica. Obama, vazut din toate unghiurile. De ce nu si din cel al picturii? Din chiar atelierul de pictura. E curios - de nu de-a dreptul gresit - cum s-a impus denominativul de culoare, aplicat celor ce nu au pielea alba, negrii. Pentru ca - pictural - negrul nu e culoare, e chiar lipsa culorii, in timp de albul e toate culorile. Pudoarea corectitudinii e cea care, probabil, a fixat denominatia, ferindu-i pe cei pigmentati negru de nedorita asprime segregationista. Oricum, de culoare s-a impus. Nu si in pictura. Doar intr-o singura mare opera e pictata... culoarea neagra. Manet si-a intins goala Olympie pe patul alb, asistata - socant - de o negresa, confundindu-se aproape cu fundalul intunecat al incaperii banuitelor voluptati. In rest, nici un nume... de culoare in pictura mondiala. Poate de-acum, dupa instalarea lui Obama la Casa Alba, de nu cumva cursul actual al artei culorilor nici nu-si mai propune abordarea portretului, considerat - cu suficienta aroganta - gen desuet. De parasit insa digresiunea docta si de intrat in miezul chestiunii. Pentru ca miezul acesta, consumat acum, sub ochii nostri mariti, e de o noutate consternanta. Sintem martorii unui act ce poate modifica radical mersul civilizatiei actuale. Nici in visele cele mai... negre ale purtatorilor de cagule Ku-Klux-Klan de la jumatatea secolului 19 nu se putea ivi ceva care sa egaleze enormitatea de-acum: instalarea, la Casa Alba, a unui personaj din rasa vinata, cindva, de comandourile cu festile nocturne. Daca e sa plecam de-aici, de la flacara tortelor, atunci notiunea de America - cea impusa noua acum trei secole - se supune unei metamorfoze halucinante