Sănătatea face rating. Nu oricum, nu oricând, nu oriunde. În România, disperarea unui chirurg în faţa gravelor lipsuri ale sistemului în care profesează face – în aşteptarea alegerilor de anul viitor – audienţe chiar şi pentru realizatori, care altfel îşi numără zerourile. De după virgulă, din rating. Dar nu aceasta e problema. Sunt subiecte pentru care întotdeauna ar trebui să se găsească timp şi loc de discuţie. Însă când profiţi de o astfel de conjunctură pentru a livra audienţei (care, poate, se află în faţa televizorului aşteptând să înceapă emisiunea mai talentatului coleg care-ţi urmează în program) ideile tale pline de o periculoasă candoare, riscul de a transforma o dezbatere legitimă într-un circ ieftin este mare. Ce zice însă „jurnalistul“ (Robert Turcescu, în emisiunea „Sub semnul întrebării“)? Pe scurt, că banii plătitorului de taxe merg şi către fumători, alcoolici sau sedentari, adică aceia care şi-ar bate, chipurile, „joc de ei înşişi“. Ziaristul, fire iscoditoare, reputat deja pentru documentarea minuţioasă pe care o face (de pildă, pentru a afla ce şi cum e cu mineritul cu cianuri, s-a dus până în Noua Zeelandă), a găsit şi motivul pentru care lucrurile acestea se întâmplă: pentru ca primul-ministru să le poată spune apoi „aveţi din partea guvernului tratamen Publicitate t gratuit“. Un asemenea punct de vedere nu este însă nou. Nu cu mult timp în urmă, un alt reprezentant al presei generaliste, Dan Marinescu, redactor-şef Adevărul, găsea motivul pentru care sistemul românesc de sănătate este în colaps: tratamentele gratuite acordate urgenţelor. Vajnicul combatant cu racilele sistemului văzuse cum, la UPU, se prezentaseră câţiva cetăţeni răniţi într-o încăierare. Ducând spre absurd raţionamentele de mai sus, „ideal“ ar fi un sistem de excludere socială, din care să nu poată face parte chiar oricine – oricum, nu cei ce fumează (de ce