Silvan Stâncel este exemplul cel mai bun că niciodată nu este prea târziu să încerci ceva nou şi să te (re)descoperi. Pasiunea se poate naşte în orice moment al vieţii şi niciodată nu vei ştii că te afli în faţa unei împrejurări de cotitură care ar putea să îţi schimbe viaţa. Asta i s-a întâmplat şi tânărului albaiulian care a luat primul contact cu chitara în timp ce se afla într-o tabără. „Aveam 17 ani şi în tabără se găsea şi un preot care cânta foarte bine la chitară. M-a impresionat!”, a povestit Silvan. Vâlvătaia pasiunii a început să mocnească încă de pe atunci însă, fără a face vreun pas concret în acel moment, tânărul a revenit în oraşul natal unde soarta a făcut ca sora sa să aducă acasă o chitară.

Opt ore pe zi a studiat chitara

Mişcat de ceea ce i-a fost dat să trăiască în tabără, Silvan a început timid cu primele acorduri pe chitara învechită şi uzată. Din acel moment cam opt ore pe zi timp de aproape doi ani au fost dedicate studiului chitării. Novice în ale muzicii, Silvan a fost autodidact în tot acest răstimp.

Dacă iniţial primul contact a fost cu chitara folk, ulterior adolescentul a descoperit şi chitara clasică, tot într-o tabără. Decis să îşi şlefuiască talentul moştenit dintr-o familie cu înclinaţii artistice - tatăl poet şi o sora pictoriţă - tânărul chitarist şi-a îndreptat atenţia spre partea teoretică a studiului. „Mi-am dat seama că trebuia să pun mâna să învăţ teorie muzicală.

Dacă până atunci totul mergea după ureche, ascultam piese la casetofon şi derulam la infinit până stricam şi aparatul şi caseta, acum era momentul să învăţ să descifrez o partitură”, a povestit Silvan.

Prima apariţie publică – în studenţie

Primul pas spre scenă l-a făcut în anii studenţiei, la Cluj Napoca unde a cunoscut diverşi artişti şi iubitori de chitară. Tot aici avea să îl întâlnească şi