Povestea incepe prin antamarea unor prestatii sociale in natura, furnizorul fiind familia numitei “Scufita”, iar beneficiarul- bunica numitei, o persoana “bolnava si slabita”, dupa cum se arata in lucrare. Nu sunt precizate criteriile dupa care ajutoarele in natura sunt plasate bunicii, dar prestatia sociala acordata este oricum austera- o sticla de vin (neprecizata) si un cozonac. Nu se poate estima valoarea acestei prestatii dar la preturi de piata discutam de cel mult 7 euro, TVA inclus. Familia numitei “Scufita” face parte cel mai probabil din ultima quartila de venit, “Scufita” pleacand pe jos desi distanta pana la locul acordarii prestatiei sociale este apreciabila, scrie Dan Popa pe blogul lui.
In drum, intalneste un lup, probabil un simplu intermediar la limita senilitatii sau sociopatiei. Desi isi are locuinta in aceeasi padure cu bunica, el nu stie unde e casa acesteia.
El reuseste sa o manipuleze pe numita “Scufita” si o orienteaza catre activitati ne-aducatoare de profit (cules flori, ascultat pasarele samd), timp in care el isi imagineaza o sedinta de consum intens de calorii, sau mai vulgar spus, are fantezii in care le mananca pe “Scufita” si pe batrana beneficiara a alocatiei in natura.
Numita Scufita capata un comportament care lasa sa se inteleaga posibilitatea consumarii unor plante etnobotanice. Incepe brusc sa rupa flori (pretextul fiind o nesigura bucurie pe care i-ar provoca-o bunicii, aceasta fiind insa prea batrana, bolnava si slabita pentru a se mai bucura de asa ceva). In plus, are vedenii si fantezii cu flori care ii zambesc si o invita sa le smulga si prin urmare sa le omoare lent.
Dupa ce posibilul efect etnobotanic dispare, numita “Scufita” revine in realitate pare alertata de job-descriptionul ramas neimplinit.
Intre timp, intermediarul lup face o vizita Bunicii si, pentru a pune in mod fraudulos ma