Nu doar pe dinafară Palatul Cultural din Lupeni a început să arate ca odinioară. Lucrurile s-au mişcat repede şi în interior. Iar asta o poate constata orice trecător care îşi aruncă în fugă privirea, pentru câteva clipe, pe intrarea principală.

Subsemnatul nu s-a

mulţumit doar cu o geană şi, însoţit de maistrul Dan Nicolae Mirăuţă, a dat o raită prin mai tot interiorul. Prima impresie bună ţi-o face holul de la intrare. Pe jos păşeşti pe un aşternut de polistiren peste care, aflu, vor fi puse tuburile prin care va circula agentul termic menit să încăzească interiorul. Peste ele se va turna o şapă de beton, iar la sfârşit de tot se vor pune plăci de marmură. Meşterul mozaicar petroşenean Mihai Acatrinei trebăluieşte la scara care duce la balcon, iar un alt muncitor bibileşte la ornamentele de pe pereţi. Asta cu ornamentele este specialitatea lui Sami, cum îl ştiu toţi pe tânărul de 35 de ani, Samuel Groza, pe numele lui întreg.

Sami e cam supărat

că, din cauza vremii, ornamentele din ipsos se usucă ceva mai greu. Mă ia şi mă duce în sala mare în care, pe o masă largă, stau, înşirate, modelele ornamentelor din ipsos, în total treizeci şi trei, care vor fi montate pe pereţii sălii de spectacole. Mi le arată bucuros că, şi cele pentru interior, ca şi cele care ornamentează exteriorul palatului, i-au ieşit ca originalele. Dintr-una în alta, mai aflu că Sami nu e un autodidact în treaba asta şi că a absolvit cursurile şcolii de inginerie în construcţii din Timişoara.

În sala de spectacole

se dă bătaie pe terminarea lucrărilor la tavan, după care va fi atacată pardoseala. Tavanul de la balcon este gata. Doar pe jos mai trebuie pus polistirenul acela şi, apoi, peste el, întinse furtunurile prin care circulă agentul de încălzire. Şi, normal, amplasate fotoliile pentru spectatori, care vor fi dispuse în amfite