Cartea care a suscitat cel mai mare interes printre cititorii constanteni in ultima vreme este, fara indoiala, "Codul lui Da Vinci". Librariile au fost luate cu asalt de curiosi, care au vrut sa afle secretul care a facut din lucrarea lui Dan Brown un succes planetar. In timp ce unii considera lucrarea drept o "blasfemie", altii o vad ca pe un roman politist foarte bine scris. Controversele pe care le-a iscat par insa fara sfarsit. Veronica C., profesor, 28 de ani: "Nu inteleg de ce este lumea intrigata de aceasta carte. Este un roman politist foarte bine scris, care trebuie luat ca atare. Daca lasam la o parte implicatiile religioase, avem in fata o actiune palpitanta, chiar daca actiunea este "delicata". Nu trebuie insa sa iei de bun tot ce spune Dan Brown. Este un scriitor care stie sa atraga atentia si care si-a facut bine temele pentru acest roman. Nimic mai mult". Madalin Rosioru, scriitor, 30 de ani: "Nu am citit cartea. Am o repulsie fata de chestiile prea la moda. Si pe Cioran l-am citit tot tarziu, din aceeasi cauza. Cred ca acest roman a fost favorizat de contextul de relativa deschidere spre ceea ce ar putea fi considerat blasfematoriu (altfel spus, depasirea idolatriei si a religiei spre o spiritualitate mai eclectica, mai atotcuprinzatoare - la fel de la moda). Probabil ca o sa-l citesc odata, atunci cand nu va mai fi atata valva in jurul sau". Marius Pintilie, student, 22 de ani: "Romanul nu mi s-a parut nici macar inedit. Ideea ca Iisus a fost casatorit si a avut urmasi nu este noua, ci a facut nenumarati prozeliti de-a lungul timpului. In rest, toata povestea cu organizatii secrete si mituri nedezvaluite aduce foarte mult cu unele romane ale lui Umberto Eco, dupa parerea mea. Mi se pare ca Dan Brown nu aduce nimic notabil in literatura universala si cred ca romanului i se face o publicitate nemeritata". Cristi Munteanu, 35 de ani, informaticia