Nu cred ca viata mea a fost interesanta. I.D. Sirbu Aceste cuvinte sunt dintr-un interviu dat de I.D. Sirbu in 1989, cu putin timp inainte de a pleca de tot. Nascut in aceeasi zi in care se semna Tratatul de Pace de la Versailles, 28 iunie 1919, la Petrila, fiu de miner, I.D. Sirbu va adera de tânar la miscarea comunista, ceea ce ii va aduce multe necazuri. Dupa 1944, faptul ca a fost „ilegalist“ nu a impiedicat regimul comunist sa-l condamne la peste sapte ani inchisoare, pentru „omisiune de denunt“; pretext pentru faptul ca a refuzat sa denigreze public pe marii lui profesori de la Universitatea din Cluj, printre care Lucian Blaga si Liviu Rusu. Sinteza vietii sale este cuprinsa in interviul amintit, din care selectez o mica parte. „Nu cred ca viata mea a fost interesanta. Acum, ca am ajuns la acest liman, la care suntem obligati sa ne facem bilantul, spre regretul meu, trebuie sa recunosc ca viata mea, biata mea viata, nu a fost nici tragica si nici comica, nici aventuroasa, nici banala. Am supravietuit subexistând. Am durat si am indurat, sperând. Am trait sub semnul ridicolului. (…) Am avut cea mai sanatoasa origine, am fost cumplit de pedepsit de aceasta origine. Am fost batut de legionari - aproape aceiasi legionari m-au verificat si pe linie de partid. Am fost, in 1947, cel mai tânar conferentiar din tara, ca in 1964 sa ajung cel mai batrân vagonetar din mina stramosilor mei, in Petrila. […] Ca sa pot trai, am fost nevoit se uit si sa iert; ca sa fiu la rândul meu uitat si iertat“. (Nu pot sa nu fac o comparatie cu alt mare om, oltean, Petre Pandrea, cumnatul lui Lucretiu Patrascanu, care, comunist fiind, a suferit si sub legionari si a facut puscarie consistenta si umilitoare si sub comunism). La iesirea din puscarie, lui Sirbu i s-a oferit ca singur loc de munca postul de vagonetar in mina. (Isi facuse si o carte de vizita; Ion D. Sirbu, vagonetar). Când a