Prima mea amintire olfactivă nu este una legată de un parfum… ci de un săpun. Asta, sigur, dacă facem excepţie de flori, fructe, zăpadă ori miros de iarbă. Mă refer aici strict la parfumurile sintetice, cele create de om. Şi pentru că am pomenit de săpunuri – apropos, vă aduceţi aminte de vremurile când măicuţele noastre cumpărau săpunuri “de shop” de la bişniţari şi le strecurau între hainele din şifonier, ca să le dea “miros de proaspăt”? – eu zic să facem o “excursie” în trecut, cu un secol şi ceva în urmă, când marile “savonerii” stilate ale Occidentului “făceau legea” pe piaţa de profil. Până-n şi-n Micul Paris era “de bon ton” să-ţi speli mâinile, faţa (şi subţiorile) cu “Savon Surfin à la Violette” ... Qualité supérieure!
În urmă cu mai mult de un secol – pe la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900 – eticheta “Savon Surfin à la Violette” apărea pe produsele mai multor fabrici, dar cea mai celebră dintre ele era cea din Grasse (Franţa), care până-n ziua de azi e recunoscută drept “capitala mondială a parfumului”. O marcă aparte o va constitui, în acest spaţiu, cea a săpunului cu “violete de Nisa”, aşa cum, la o oarecare distanţă spre Vest, tot pe ţărmul Mediteranei, inspirate de succesul nisoazilor şi al “grasoazilor”, savoneriile din Marsilia aveau să lanseze şi ele un “Savon à la Violette de Marseille”... Nici italienii nu s-au lăsat mai prejos, punând în valoare celebrelor lor “violete de Parma”... Şi tot aşa, pe urmele florilor (şi ale uleiului de măsline, în sudul european) vom întâlni, multiplicată, această afacere “a mirosurilor curate”. Savon à la Violette de Toulousse. Savon à la Violette de Provence. Savon à la Violette de San Remo... Ba chiar şi Savon à la Violette de Monaco!
În 1905, la Helsingborg, în Suedia, tânăra (pe atunci) fabrică de săpunuri Victoria Scandinavian Soap AB scoate de asemenea la vânzare un săpun c
