Se prezinta simplu: Momo. Spune ca in termenii „nostri“ l-am numi „vagabond“. Un vagabond mai aparte, neancorat in lucrurile care reprezinta pentru noi realitatea, Momo le-a explicat simbata clujenilor curiosi modelul sau de viata libera.
Omul fara tara
Pantaloni jerpeliti, rupti pe alocuri, un tricou luat pe dos, cu a carui culoare soarele si-a incercat aptitudinile de designer fancy, si niste sandale mulate pe picioarele care le-au purtat mii de kilometri. Ochi de un albastru intens si bucle murdare ascunzind un blond auriu si acoperindu-i chipul ce nu are inca 30 de ani.
Asa s-a prezentat Momo in fata clujenilor simbata dupa-amiaza, cind a calcat pentru prima oara in viata lui in orasul de pe Somes.
Flamind, murdar si fara adapost, Momo si-a tras bicicleta pe dreapta pe strada Bolyai si si-a scos din rucsac trompeta. Zimbitor si calm, s-a pus pe cintat, pentru ca asta il face fericit. Cam acesta ar fi si cuvintul pe care l-ar folosi daca ar trebui sa se descrie.
„Fericit si liber pentru ca pot sa fac ce vreau eu oricind si nimeni nu imi controleaza viata“, spune Momo, incercind cu fiecare cuvint pe care-l rosteste sa te faca adeptul fanteziei pe care o traieste.
„De ce ai telefon mobil? Nu-l ai ca sa vorbesti cu lumea, il ai ca sa iti asumi sau sa refuzi anumite angajamente, angajamente care, automat, te leaga de ceva“, sustine tinarul. „Nu pot sa-ti spun ce fac miine, pentru ca nu stiu. Voi face ce-mi va trece prin cap pentru ca sint un om liber, nu am nici un fel de obligatii“, continua el.
Se uita atent la tine si iti vorbeste intr-o engleza cu un usor accent nordic. „Nu vin de nicaieri. Nu am tara. Am doar o viata libera pe care vreau sa mi-o traiesc asa cum stiu eu. De nascut, m-am nascut si eu intr-un spital, dar nu pot sa spun ca aia e tara mea“, afirma Momo.
„Acasa nu e
