Anul acesta, de Ziua Internaţională a Persoanelor Vârsnice, pensionarii nu vor mai primi, ca-n anii trecuţi, pachete cu alimente dar vor avea spectacole. Singurii care se vor bucura, de ziua lor, de o masă mai bună sunt bătrânii din cele cinci centre de asistenţă şi îngrijire din judeţ care vor avea parte, vineri, de un meniu festiv .
Stana Dumitru este o bătrânică de 82 de ani din Sămara care trăieşte din cei 90 de lei, pensie de urmaş după soţul său, veteran de război, decedat în urmă cu 30 de ani. Bănuţii nu-i ajung o lună, nici de pâine deşi şi-i drămuieşte cum ştie mai bine. Aren un fiu, şi el pensionar, patru nepoate şi nouă strănepoţi dar nu vrea să le fie o povară, mai ales că nici ei n-o duc prea bine, aşa că încearcă să se descurce singură. Trăieşte într-un fânar din gospodăria pe care o împarte cu copiii uneia dintre nepoate şi, din când în când, mai vine la Piteşti să mai facă un ban. Nu cere, aşa cum fac alţii, şi încearcă, stingherită, să nu deranjeze cu prezenţa ei. Aşteaptă cuminte, pe treptele unui magazin, fără să-ntindă mâna şi fără să spună nimic. Mulţi nici n-o observă, însă din când în când cineva se mai opreşte şi-i aruncă un covrig sau câţiva bănuţi. Strânge cam cât să nu moară de foame: 6-7 lei, în zilele bune.
Aştepta cu bucurie ziua de 1 octombrie. Ştia din anii trecuţi că autorităţile oferă de ziua persoanelor vârsrtnice, pachete cu alimente aşa că-şi propusese să-şi facă şi vineri, drum la Piteşti. Anul ăsta însă, Consiliul Judeţean nu mai are bani de ulei zahăr, cozonaci şi suc, aşa că, femei trebuie să-şi ia gândul de la pachete.
“Ar fi fot tare bune, mai ales pentru noi, ăştia care n-avem de niciunele, chiar dacă era îmbulzeală mare. Pâinea e scumpă, zahărul la fel, uleiul, şi mai rău! Cu să le mai luăm? O bomboană n-am mai gustat de nu ştiu când. Nici nu-mi doresc pentru mine, dar era bună pentru copii ăia