In urma cu mai bine de un deceniu China populara a acceptat, pentru a facilita integrarea Hong Kong-ului, principiul "un stat, doua sisteme". La doar o saptamana dupa referendumul pentru uninominal si alegerile europene, viata politica romaneasca cunoaste o noua dezvoltare prin care se urmareste impunerea unui sistem bipolar, daca nu unul bipartidist. Fortand fuziunea democrat-liberala, Traian Basescu a incercat nu doar sa relativizeze "esecul personal" de la referendumul din 25 noiembrie, nu doar sa preia initiativa mediatica si politica, ci sa creeze conditiile politice pentru bipolarizarea alegerilor locale si parlamentare.
Doctrinar, noul partid nu are insa o situatie confortabila. Dupa ce in 2005 PD a trecut ca prin farmec de la socialism la "doctrina populara", iar in 2007 PLD si-a prezentat optiunea pentru o abordare neoconservatoare, PDL se afirma inca de pe acum ca un partid popular-liberal. Dar, mult prea ambigua doctrinar, formula "populara" acopera atat conservatorismul de tip britanic, cat si crestin-democratia. Or, intre cele doua tendinte doctrinare au intervenit in ultimii ani tensiuni serioase care pot duce la decuplarea conservatorismului de crestin-democratie.
Pe de alta parte, noul partid prezidential prezinta, pe langa ambiguitatea ideologica, un dublu risc congenital: confuzia organizationala si caracterul personalizat. De aceea, preconizatul avantaj al bipolarizarii vietii politice romanesti ar putea sa nu fie atins. Insa, dupa scorul sub asteptari al PD la alegerile europene, noul partid ii permite lui Traian Basescu sa abordeze in forta spatiul politic si institutional in 2008. Anul viitor se anunta deja mai agitat decat 2007. Asumandu-si un rol activ, luand asupra sa sarcina conflictului politic, Traian Basescu lasa noului partid posibilitatea de a se inchega. Dar aceasta tactica prezinta un alt risc, ca presedintele, e
