Au acum un aer usor speriat, figurile lor sint grasute si sterse, in sensul ca tocmai s-a sters de pe ele aroganta. Se mai si rusineaza uneori de numerele cu trei cifre ale automobilelor lor. Sint prevenitori cu fostii colegi de liceu sau de scoala generala pe care pina mai anul trecut nici nu-i luau in seama. Acum i-au redescoperit, ii cultiva chiar, ii invita la masa la fostele restaurante ale nomenclaturii, platesc ei, sint usor jenati cind sint recunoscuti de chelnerii mai in virsta.
Cei mai multi si-au schimbat locul de munca si-si fac un fel de datorie de onoare din a se aduna in strada, in locuri unde se striga jos comunismul, aduc cafele in termos pentru ceilalti, converseaza cu multa degajare despre democratie, isi folosesc din plin experienta acumulata in excursiile sau calatoriile de afaceri in care au fost trimisi in anii de studiu sau de stagiatura. Altii isi folosesc contactele de atunci pentru a fonda mici intreprinderi mixte, cu precadere de comert sau de mica productie in domenii de virf. Sint familiarizati cu birotica moderna si critica birocratia noastra care-i impiedica nu atit sa aiba profit, cit sa faca binele public.
Mai originali sint cei care au devenit gazetari bazindu-se doar pe practica lor de cititori ai unor gazete normale, din vest, din acelea pe care noi nu le puteam citi. Articolele lor au un aer atemporal, sint pline de principii si n-au prea mare legatura cu realitatea, se bazeaza mai mult pe zvonuri decit pe date verificabile si in general sint „supte din deget“ cind nu sint chiar simple traduceri adaptate.
in orasele de provincie, simtindu-se in nesiguranta, fie s-au hotarit sa plece definitiv din tara, fie sint pe cale sa se mute la Bucuresti. isi cauta locul cel cald si cu deschidere spre calatorii vestice in ministerele nou formate, dar nu la virf ci in zona intermediara. O surpriza pe care am p
