Înainte de Revoluţie, în fiecare primăvară, românii dădeau un examen la "spiritul gospodăresc". Cu mic, cu mare, ei trebuiau să se mobilizeze pentru curăţarea oraşului sau a satului în care locuiau. Spiritul gospodăresc a reînviat o dată cu primăvara, la Sighişoara.
În celebrul oraş medieval, încă din prima jumătate a lunii martie, orice urmă a iernii a fost înlăturată. Se stabiliseră măsuri cu termene precise de executare, cu responsabilităţi nominale pentru deputaţi, pentru comitetele de cetăţeni şi asociaţiile de locatari.
Ioan Ivan era în 1989 secretar cu probleme de propagandă şi vicepreşedinte la Primăria Municipiului Sighişoara. Pentru acesta, primăvara anului 1989 a fost una obişnuită: în jur de 5.000 de cetăţeni, elevi, UTC-işti, din cei aproximativ 40.000 de locuitori ai Sighişoarei, au ieşit, aşa cum făceau în fiecare an, să cureţe oraşul. "Acţiunea de curăţenie era iniţiată de Primărie, prin deputaţii principali şi prin personalul care lucra la Primărie.
Pentru mobilizarea oamenilor se puneau afişe în tot oraşul" ne spune acesta. "Întreprinderile erau obligate – aşa era perioada atunci – să dea tractoare cu remorci, pentru ca resturile vegetale să le putem aduna de pe străzi. În această perioadă erau mobilizate într-adevăr sindicatele, UTC-ul, tineretul. Oamenii se învoiau de la lucru, dar se apucau de înfrumuseţarea Sighişoarei în general după-masa, când nu era mare activitate în întreprinderi. Participau şi elevi, pionieri, dar ei făceau lucruri mai uşoare. Erau cu adunatul sticlelor, sădeau şi ei câte-un pom, lucruri din astea mărunte", povesteşte Ioan Ivan.
"Participarea oamenilor era benevolă. Deputaţii mergeau prin fiecare circumscripţie şi anunţau că «În perioada X să scoateţi afară resturile vegetale din curţi, din grădini!». Veneau apoi cu tractoare şi remorci –
