Toamna este cel mai straşnic sezon literar în Franţa. De-o parte sunt premiile, de la Goncourt şi Renaudot la Femina şi Medicis, de cealaltă "la rentrée littéraire", care înseamnă o avalanşă de cărţi noi şi de nume mari în vitrinele librăriilor. Criză sau nu, apetitul pentru lectură este încă viguros, dovadă că, la începutul toamnei 2010, vor ieşi pe piaţa franceză nu mai puţin de 700 de titluri - literatură autohtonă şi străină. Atenţie, nu oricine publică toamna. Apariţia în standuri sub semnul faimoasei "rentrée" reprezintă şi un certificat de calitate.

Amélie Nothomb, bunăoară, iese, la sfârşit de august, cu un nou roman. Prolifica doamnă a făcut din asta o datină: acum 19 ani, a publicat "Igiena asasinului". Între timp a mai scos 19 romane. Unul pe an, la sfârşit de vară/ început de toamnă. Acum, lumea se va îmbulzi să cumpere "Une forme de vie" (Ed. Albin Michel), cea mai nouă producţie a extravagantei scriitoare veşnic îmbrăcate în negru, şi să salute româneşte ("S'il vous plaît, Madame..."), cerşind autografe. O paranteză: anul trecut am asistat la o astfel de sesiune de dedicaţii nothombiene la Virgin Megastore, pe Champs Elysées. Deşi mega, librăria devenise absolut neîncăpătoare pentru cele câteva sute de fani isterizaţi care se buluceau, greţos, să o atingă cu privirea pe belgiancă mai ceva ca pe o vedetă de cinema. Am renunţat să mă amestec în furnicar, nu, Doamne fereşte, pişcat de sentimentul că sunt "au dessus de la mêlée", ci din pragmatism (lene?), dându-mi seama că nu am nicio şansă să mă apropii de tronul misterioasei autoare a romanului "Stupeur et tremblements" (500.000 de exemplare vândute).

Din ultimul ei roman aflăm, întâi de toate, că Amélie Nothomb nu este doar autoare de literatură, ci şi de epistole. Scrie, potrivit unor declaraţii făcute în presă, de o bună bucată de vreme, circa 8 scrisori pe zi. Aproape toate re