Istoricul Marian Ştefănescu consideră că Germania nazistă a eşuat în a înfrânge Marea Britanie printr-un atac aerian masiv, în vara anului 1940, din cel puţin cinci motive. Printre cauzele enumerate de acesta se numară: radarul performant pentru acele timpuri dezvoltat de britanici, autonomia de zbor redusă a avioanelor de vânătoare germane, pierderile mari de avioane şi în special de piloţi suferite de Luftwaffe, dar şi mobilizarea de război exemplară a industriei britanice care a reuşit să producă mai multe avioane în comparaţie cu „Imperiul nazist”.

CLICK AICI PENTRU VIDEO

Britanicii deţineau un sistem foarte performant de radar pe două niveluri, în felul acesta Marea Britanie a câştigat războiul informatic. Chiar dacă la începutul luptei se confruntau 2.000 de avioane germane cu 700 de avioane britanice, radarul a anulat superioritatea germană. Prin construcţia lor avioanele germane nu puteau face faţă unei confruntări strategice, aşa cum a fost lupta din spaţiul aerian britanic. Cele mai performante avioane de vânătoare germane, Messerschmitt 109, nu aveau o autonomie de zbor mai mare de două ore. Avioanele de vânătoare se ridicau de pe aeroprturile din Franţa, Belgia şi Olanda. Din acest moment aveau nevoie de 45 de minute pentru a ajunge deasupra obiectivului, iar aici le rămâneau pentru confruntarea aeriană maxim 20 de minute, deoarece erau obligate să se întoarcă pentru realimentare. Dăcă zburau mai mult deasupra teritoriul britanic cădeau în mare. În felul acesta avioanele de bombardament germane care aveau o autonomie mult mai mare rămâneau fără protecţie. Pierderile germane în „Bătalia pentru Anglia” au fost mari datorită bombardierelor care erau ţinte facile pentru aviaţia engleză. Pentru fiecare aparat britanic doborât, germanii pierdeau două. Mobilizare exemplară a britanicilor a constituit o altă cauză. Puţină lu