Primul lucru pe care îl face cetăţeanul anglo-saxon, german, bulgar, român sau suedez când descinde la Paris, în călătorie de afaceri sau în voiaj de plăcere, e să-şi reţie pentru o seară un fotoliu bun la "Folies Bergères", să admire spectacolul cu zeci de femei nude, pene de struţ, şi strasuri.
Spectacolul sau mai bine zis spectacolele (sunt peste 50 de teatre de revistă) acestea sunt un punct din lista "monumentelor" de vizitat în Cetatea-Lumină. Dar nimeni din cei care admiră din fotoliul capitonat cu catifea superbele trupuri goale şi feeria decorurilor nu ştie ce muncă intensă se depune în spatele pereţilor de mucava, pentru a satisface ochiul burghezului, care a cumpărat biletul de intrare.
Spectacolul acesta frivol se montează ca o adevărată uzină, cu scripete, cabluri şi maşinişti pricepuţi, cari lucrează în viteză cele câteva ore de desfătare pentru domnul din fotoliu.
Intrarea artiştilor e pe rue Saulnier, o ulcioară îngustă cu curenţi puternici. Apoi pătrunzi în lungi culoare întunecoase, printre schelele vechilor decoruri, în culisele lui "Folies Bergères".
La început totul pare părăsit şi mort. Scena, culisele, lojile, scările şi culoarele sunt ca un palat răvăşit după trecerea barbarilor.
Dar cum vin muncitorii "plăcerilor pariziene", fiecare se aşează la locul lui şi într'o clipă totul se schimbă ca prin farmec. Electricianul a întors manivela şi din toate părţile au ţâşnit luminile albe, roşii sau verzi ale reflectoarelor, transformând pereţii de carton prost vopsiţi într-o feerie de culori şi desen.
În acest timp, în cabine, figurantele se desbracă în grabă şi strasurile, mărgelăriile şi firul acoperă pulpele tinere.
Prin orchestră trece parcă un fior precursor, o vioară face primele acorduri, saxofonul începe să se agite, apoi cortina începe să palpite.
Abia atunci se