sau
Dialod despre Putere şi Minciună
Moralistul: Politica este legată de minciună! Politica nu poate exista fără minciună! Sau încă şi mai cinic: politica este minciună! (Aici, autorul lasă timp la dispoziţie pentru moralist, necesar unei profunde indignări, pe măsura vastităţii temei!) Machiavelli: Să profităm de timpul acesta şi să purcedem pe un alt drum! Dar, dacă lucrurile stau exact invers: nu politica este legată de minciună, ci minciuna este iremediabil legată de politică? Nu pentru că politica ar fi mai rea decît oricare alta dintre activităţile omeneşti. Ci pentru că minciuna este legată, în general, de activitatea oamenilor: de medicină, de fizică, de afaceri, de educaţie, de agricultură, de distracţie şi de oricare altă îndeletnicire. Iată o perspectivă care ar putea să ne spună că atît de blamatul domeniu al politicii nu este cîtuşi de puţin locul în care se adună cu predilecţie scursura patimilor şi a slăbiciunilor omeneşti, ci doar o altă oglindă a ceea ce oamenii şi puterea sunt cu adevărat. Moralistul: De ce mint oamenii? Minciuna nu rezolvă nici o problemă! Machiavelli: Chiar aşa, dacă tot nu le rezolvă problemele, de ce ţin morţiş oamenii să mintă? Cu atîta perseverenţă într-o singură viaţă de om, într-o generaţie, de la o generaţie la alta, de la un secol la altul, de la o cultură la alta, de la un continent la altul, de la un ceas la altul! Dacă nu altceva, cel puţin ea pare atractivă! De ce? Moralistul: Pentru că oamenii sunt corupţi, slabi, incapabili să stea neclintiţi la înălţimea Imperativului Moral, a Legii Sfinte, nici măcar a uneia dintre cele Zece Porunci! Machiavelli: Sau, poate, pentru că le este utilă. Oamenii au ţinut întotdeauna aproape lucrurile utile. Le-au dezvoltat, le-au perfecţionat şi desigur, le-au utilizat cu tot mai mare dibăcie. Bunăstarea lor a depins de asta, viaţa lor a depins de asta, supravieţuire