Dupa numai doua zile de la anuntul facut de Guvern privind iminenta demarare a reformei dure in economie, in speta inchiderea intreprinderilor cu pierderi, Cartel Alfa a anuntat ca va scoate in strada zeci de mii de oameni in toata tara. Nu pentru a protesta fata de reforma, spun liderii sindicali, ci pentru a se asigura ca Guvernul va lua acele masuri liberale: reduceri fiscale pentru firme mici, facilitati de alta natura etc., care sa asigure locuri de munca. Cu alte cuvinte, iata, peste noapte, sindicatele au devenit mai reformiste chiar decit liberalii din Parlament sau din Guvern, care sint reticenti in privinta acestor facilitati. Asa ceva este un lucru absurd. Nicaieri in lume sindicatele nu agreeaza politicile de dreapta. Ba dimpotriva, ele sint masa de manevra a stingii, absolut fara nici o exceptie. Ce se ascunde, asadar, in spatele manevrelor sindicale din aceste zile? In ultimii ani, miscarea sindicala europeana este intr-o continua pierdere de teren, in majoritatea statelor occidentale. In Germania, dupa o perioada de avint a miscarii sindicale, in anii '70-'80, acum, singurul sindicat de care mai auzim din an in pasti este IG Metal, cel al metalurgistilor, multi dintre ei concentrati in zona Ruhrului, un fel de Valea Jiului nemteasca. In Marea Britanie, dupa 1984, cind premierul supranumit "Doamna de Fier", Margaret Tatcher, a inchis toate minele din Tara Galilor si Scotia, miscarea sindicala din aceasta tara pare sa-si fi dat duhul. Interesant de analizat este, in acest context, cazul Frantei, singurul stat european in care miscarea sindicala se mentine in plin avint, ba chiar da semne de inflorire. Spre deosebire nu numai de cele doua exemple de mai sus, dar chiar si de toate celelalte tari occidentale, Franta este cea care mentine cel mai puternic sector de stat in economie. Or, acest sector este cel in care sindicatele se dezvolta excelent. Aici lid