„Nenorocirea” din 1968

Istoria întâlnirilor dintre România şi Olanda cuprinde un episod care astăzi poate fi considerat ca fiind unul... comic. Pe 5 iunie 1968, pe Stadionul Republicii (astăzi subsol al Palatului Parlamentului) s-a desfăşurat meciul amical dintre naţionalele României şi Olandei. Din start trebuie menţionat faptul că, până prin anii ’90, meciurilor amicale li se acorda o mult mai mare importanţă decât astăzi (chiar dacă acum rezultatele contează în ierarhiile FIFA şi UEFA), nu se schimba jumătate de echipă după pauză, nu se prea făceau experimente etc.

În 1968, Olanda era o echipă fără performanţe deosebite (nicio calificare la vreun turneu final al Campionatului Mondial, nicio grupă câştigată la primele trei ediţii ale preliminarilor Campionatului European). În ultimele 10 jocuri, Olanda a câştigat doar 2 şi a terminat la egalitate tot atâtea, restul de 6 fiind pierdute. Olanda era catalogată ca fiind la graniţa dintre lumea a II-a şi a III-a a fotbalului european. În schimb, România era considerată (în special de către conducerea poilitică şi sportivă a ţării) ca fiind mereu în anticamera „lumii bune” şi singura pată recentă o reprezenta dezastrul de la Zurich din 1967, acel 1-7 cu Elveţia din preliminarile CE.

Ei bine, în meciul contra Olandei, „tricolorii” au jucat foarte, foarte slab, scor final 0-0. A urmat un val de critici dure la adresa echipei României. Cu mânie proletară, întreaga presă a demolat naţionala, considerând meciul şi, mai ales, rezultatul ca fiind o „nenorocire”. Mai mulţi condeieri s-au arătat indignaţi de faptul că echipa României nu a reuşit să înscrie şi să învingă o echipă fără nume sonore şi cu foarte mulţi jucători tineri şi foarte tineri. Un amănunt, printre jucătorii „tineri” aflaţi în teren s-au regăsit, printre alţii, Rob Rensenbrink (21 de ani, 2 selecţii), Wim Jansen (21 de ani, 7 selecţii), Wim