Stau şi mă întreb cum de-a reuşit Florin Georgescu să vadă ceea ce, vreme de aproape patru ani de criză profundă n-au reuşit să vadă Boc şi ai lui: ce înseamnă, în fapt austeritatea.

E nevoie de un înalt grad de miopie politică - sau de nesimţire – ca să nu sesizezi cum şi pe unde se scurg banii publici încăpuţi pe mâinile unor inşi pe care nu-i interesează decât binele propriu. A fost mai la îndemâna pentru „aripa austeră” Băsescu-Boc să taie lefurile amărâte ale majorităţii bugetarilor şi să văduvească pensiile amărâţilor de pensionari decât să stopeze risipa din instituţiile publice.

Lui Florin Georgescu, ins auster de felul lui (cine-l cunoaşte ştie că nu e o vorbă goală) nu i-a trebuit prea mult ca să vadă unde e buba. Probabil că ştia, dar nu era treaba lui. În stilul său, recunoscut de cei care l-au mai avut ca şef în minister, a lovit unde-i doare mai tare pe cheltuitori: la parapon! Printre măsurile anunţate se află la loc de cinste, reducerea cu 30% a cheltuielilor cu personalul şi deplasările.

Când Boc aplica austeritatea în viziune proprie, bugetele ministerelor şi instituţiilor publice creşteau necontrolat la aceste capitole. În plină criză n-aveai loc în avioane de delegaţii oficiale care băteau lumea-n lung şi-n lat, şi nu era ministru sau şef care să nu-şi ia cu el secretara şi 3-4 consilieri (Vreme, de la Telecomunicaţii şi-a chinuit secretara prin toate deplasările, inclusiv în China). Nici primarii de comune nu mai plecau singuri, de capul lor. Georgescu a mai ras şi o altă cheltuială iresponsabilă: nu era instituţie care să nu încheie contracte grase de asistenţă juridică, cu societăţi a căror cifră de afaceri creştea ca-n poveşti pe seama statului care plătea concomitent şi o armată de jurişti proprii. O soartă tristă au şi celebrele studii de pre şi fezabilitate, care înghiţeau aproape în totalitate bugetele multor proiecte. S-