Cum tocmai am depăşit pragul a 50 de ani de viaţă, probabil că aş putea începe să îmi scriu memoriile. Acum, când mă uit la dezbaterile dintre principalii actori din piaţa farmaceutică, mulţi dintre ei fiindu-mi buni şi vechi prieteni, am un sentiment similar celui pe care îl aveam acum mai bine de 30 de ani când, împreună cu alţi tineri, organizam primele petreceri dansante.

Toţi băieţii stăteau într-o parte a camerei, încercând să pară cât mai „cool” în timp ce fetele, în partea opusă, arătau cât se poate de „cool” fără a face aproape niciun efort. Fiecare era la fel de dornic de a se invita reciproc la dans şi, în acelaşi timp, ţinut în loc de o combinaţie de timiditate, frică de respingere şi de a fi considerat ”uncool” dacă va face primul pas. Acest ritual se prelungea, de obicei, până când cei mai populari îşi făceau curaj şi se invitau unii pe alţii la dans. Văd acum la fiul meu de 15 ani că lucrurile s-au schimbat, motiv pentru care îl invidiez. Zâmbesc însă când văd aceleaşi comportamente în cadrul industriei pe care o cunosc cel mai bine.

Industria se confruntă cu anumite provocări, unele dintre ele istorice, altele mai noi, pe care le cunoaştem cu toţii: taxare, noi medicamente, plăţi, finanţarea sistemului, şi altele. Am un sentiment puternic că, în sfârşit, există un fel de înţelegere comună dar este nevoie de cineva care să facă primul pas şi să înceapă… dansul. Provocările la care mă refer sunt cunoscute de toată lumea: mult amânata listă a noilor medicamente compensate, diferenţierea taxei clawback între produsele generice şi cele inovatoare, finanţarea sistemului pentru anii următori, etc.

Abordarea tradiţională a industriei, fie că vorbim de producători de medicamente generice sau inovatoare, ori de distribuitori şi retaileri a fost una foarte punctuală. Ne ocupăm de fiecare problemă separat, în funcţie de priorităţile fiecăr