Vaslui şi Poli au jucat frumos, dens, spectaculos. Dar remiza dezumflă ambele echipe şi o invită pe Oţelul să sprinteze, poate decisiv, spre locul 1
Olăroiu e chemat să salveze Steaua, "la anul rupem tot", Copos caută antrenor pentru un titlu aşteptat de vreo 9 ani, Dinamo creionează un lot care să uimească România. Reconstrucţii, planuri, investiţii, speranţe. Desene animate, adică. Adulţii zîmbesc, cine nu rîde cînd îl vede pe ditamai Tom ruşinat de Jerry?, şi îşi văd de ale lor. De finale adevărate, de trofee, de obiective imediate. Vaslui-Timişoara, finala campionatului, real life.
Da, bănăţenii s-au prezentat la meci, iar Iancu se pregăteşte şi el de un rol Walt Disney. Deaconu e apăsat, dar rămîne discret, le lasă fotbaliştilor prim-planul. Taborda se bagă-n faţă să ia primele aplauze: scoate excelent şutul lui Raul Costin, din 8 metri (2). Un judeţ
întreg îngheaţă la răspunsul lui Poli, însă Cînu suflă aer cald peste vasluieni şi respinge miraculos, de pe linia porţii, mingea trimisă de Goga, cu capul, peste Kuciak (10). Ocazii, ritm, real life.
Sînmărtean pictează cristiane, Zicu răspunde cu o foarfecă. Sînt singurele oaze de fotbal artistic într-o mare de scîşnete. E normal, miza e imensă. Timişoara pare mai speriată, Wesley (19), Campano (27) şi Pavlovici (28) adulmecă poarta, dar n-o nimeresc.
"Galbenii" forţează, Hizo scoate un închizător şi bagă un atacant (Pavlovici - Bello), iar presiunea începe să joace ping-pong între careuri. Alexa aruncă în aer stadionul cu un autogol picat în urma unei faze ce poate fi probă eliminatorie la orice curs pentru arbitri asistenţi (64). A fost sau nu ofsaid reactivat la Yero Bello, care e lipit de Taborda?
Nu e timp de analize adînci, pentru că bănăţenii iau cu asalt 16-le gazdelor. Kuciak scoate de două ori de la colţul scurt (Luchin 69, Zicu 72), apoi acelaşi colţ scurt e drum
