La noi se vorbeste de legalizarea prostitutiei si de impozitarea lucratoarelor. Impozitul sa fie diferentiat, in functie de prestatie si de veniturile obtinute. Asteptam normele metodologice coroborate cu experienta germana! Istoria se face cu sange si sudoare si se scrie cu cerneala, zice o vorba. Dar istoria nu se face numai cu sangele celor care se jertfesc sau sunt jertfiti in razboaie, in tot felul de razmerite impotriva nu stiu caror juguri. Iar cei care o scriu cu cerneala, adica istoricii, nu-si prea bat capul cu faptele nemarete, neeroice, marginale, socotite nesemnificative ale conflictelor. Acestea atrag atentia artistilor (in filme, in literatura), care uneori „demitizeaza" razboiul. De pilda, prea devreme plecatul dintre noi Mircea Nedelciu a scris o proza, inchipuind un jurnal al unui sergent de pe frontul de rasarit din al doilea razboi mondial, om care lucra la manutanta, adica la cuptoarele mobile, care faceau paine pentru trupe. Credeti ca razboiul inseamna numai operatiuni militare, numai pif-paf si bum-bum? Nu, razboiul inseamna si manutanta. De la ultimul soldat si pana la domnii generali de la statul-major, toti mananca paine, iar de serviciul plictisitor si neeroic al manutantei depinde bunul mers al razboiului. Un militar bucsit de regulamente si de ordine si medalii, dar cu burta goala nu face nici cat o ceapa degerata in lupta, fiind preferabil un pifan neinstruit si fara zdranganele la mundir, dar cu burta plina. Zadarnic veti cauta prin tomurile academice ale istoricilor „seriosi" informatii despre ceea ce vreau sa spun eu in cateva cuvinte. Dar faptele aparent marunte sunt la fel de importante. Nu degeaba Sherlock Holmes acorda atentie firisoarelor de par, micilor zgarieturi sau petelor insesizabile. Cheitele mici deschid marile seifuri. Oftand de efort dupa atatea ocolisuri introductive, menite sa mai slabeasca vigilenta morala a cititor