Legat de transformarea politică din Europa există cinci teze, scrie Die Presse, citat de Agerpres.
Teza 1: Adevărul este ceva rezonabil.
Şocul crizei greceşti a lăsat urme adânci în conştiinţa Europei, iar chemările la eforturi colective cad de atunci pe un teren fertil, de la o mare parte a alegătorilor putându-se aştepta o acceptare a adevărului despre necesitatea măsurilor de austeritate. Acest lucru a fost dovedit şi de succesul electoral al lui Karl Schwarzenberg şi al partidului său TOP 09 în Cehia, în ciuda faptului că a anunţat măsuri de austeritate, contrar promisiunilor de alocaţii sociale mai mari ale social-democraţilor.
Teza 2: Stânga sângerează.
Stânga nu este în stare să profite de criza capitalismului. Pentru elaborarea unui contramodel, stângii îi lipseşte puterea intelectuală şi credibilitatea. De ani de zile, raţiunea sa de a fi constă în aceea de a apăra statul bunăstare. Nici acum însă ei nu-i reuşeşte să iasă din defensivă, chiar şi acolo unde puterea are reflexe roşii sau roz statul bunăstare trebuind să reducă cheltuielile, pentru a micşora datoriile.
Fiecare campanie electorală din Europa are legile ei, însă ceea ce este comun este faptul că social-democraţii ori au căzut de la putere ori stagnează. În Germania, SPD are cel mai prost rezultat din 1949 încoace, în Ungaria social-democraţii au fost alungaţi de la putere, în Marea Britanie epoca laburiştilor s-a sfârşit după 13 ani de dominaţie a scenei politice iar în Olanda social-democraţii au pierdut mandate, deşi au trimis în cursă pe cel mai popular candidat al lor, Job Cohen. Doar în Grecia stânga a reuşit să câştige alegerile în octombrie 2009, lucru regretat probabil de atunci încoace de Papandreou.
Teza 3: Alegerile reprezintă plecarea de la putere
De cele mai multe ori alegerile reprezintă un vot pentru plecarea de la putere. Desigur că