Vineri s-a aflat că Serena Williams va prelua poziţia de lider mondial cînd noul clasament va fi făcut public, luni dimineaţă. Va prelua ceva ce i-a aparţinut deja în alte 123 de săptămîni, inclusiv în acei ani 2002-2003 în care cîştiga turneele de Mare Şlem aşa cum înfulecă prăjituri un diabetic inconştient. Apoi a venit o perioadă tulbure, cu accidentări, dizolvarea motivaţiei, căutarea altor provocări pe tărîm artistic, în modă şi actorie.
În martie 2006, în plină zodie a căutărilor pentru mezina Williams, pe atunci cu 7 trofee majore în vitrină, fosta mare campioană americană Chris Evert îi adresa mai tinerei ei compatrioate o scrisoare deschisă în paginile revistei Tennis. Aceasta începea, ca toate scrisorile, cu: "Dear Serena". Şi continua astfel: "Te gîndeşti vreodată la locul tău în istorie? E ceva de care să-ţi pese? Pe termen scurt, poate vei fi fericită cu lucrurile diferite care se petrec în viaţa ta, dar mă gîndesc că de acum în 20 de ani vei reflecta asupra carierei tale şi vei regreta că nu ai dat 100 la sută pentru tenis".
La momentul respectiv, Serena a tratat momentul cu supremă indiferenţă. "Nu citesc astfel de lucruri", spunea ea. Aveau să vină alţi ani în cariera americancei, amestecaţi. Un Australian Open 2007 cîştigat de pe locul 81 WTA şi cu multe kilograme în plus. Un 2008 cu victorie la US Open şi finală la Wimbledon. Un 2009 cu titluri la Melbourne şi Wimbledon, repetat în 2010.
Să ne întoarcem un pic la scrisoarea lui Evert. "Ai doar 24 de ani, eşti în floarea carierei. Aceştia sînt ani cruciali, pe care nu-i vei mai primi înapoi. De ce să nu te dedici total în următoarele cinci sezoane şi să vezi ce poţi obţine?". Între 2007 şi 2010, Serena a obţinut alte 6 titluri de Mare Şlem, dar a şi lăsat senzaţia că ar fi putut mai mult. A jucat puţine turnee, ca întotdeauna, alese după criterii uneori personale
