De nenumărate ori, presa, nu mai puţin săptămânalul „Viaţa medicală“, a atras atenţia asupra alarmantei stări de lucruri din domeniul sanitar. Deşi toţi guvernanţii postdecembrişti au declarat public prioritatea naţională a sănătăţii celor care le-au acordat voturile, în mod practic, sprijinul financiar s-a situat totdeauna la cote total insuficiente. (...)

Cu deosebire asistenţei medicale primare, care acordă populaţiei României minimum 50.000.000 de consultaţii pe an şi rezolvă peste 80% din solicitările de asistenţă medicală şi reprezintă totuşi segmentul cel mai ieftin al sistemului.

În timp ce majoritatea ţărilor europene, inclusiv cele din jur, susţin sănătatea cu 9–10% din PIB (să ne imaginăm, spre a realiza proporţia reală a lucrurilor, valoarea absolută financiară a acestui indicator în cazul unor ţări precum Anglia, Germania, Franţa), în România se acordă sub 4% exercitării acestui drept constituţional fundamental. Într-o recentă întâlnire cu pres Publicitate a, conducerea Societăţii Naţionale de Medicina Familiei/Medicină Generală a înfăţişat un demers propriu hotărât de redresare, uzând de dreptul cetăţenilor de a-şi exercita drepturile consfinţite de Constituţie. În scopul asigurării unei stabilităţi reale pe termen mediu şi lung în domeniu, amintita Societate, prin persoana vicepreşedintelui său, dr. Dorin Gabor, a propus elaborarea şi adoptarea unei legi speciale, prin care bugetul sănătăţii să beneficieze de minimum 6% din PIB sumele alocate asistenţei medicale primare neputând fi mai mici de 12% din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Chiar în condiţii de criză, când Produsul Intern Brut are, prin forţa lucrurilor, o valoare diminuată, sublinia dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele Societăţii, înscrierea în programul de guvernare a celor două procente evidenţiază transparent atenţia acordată de guvernanţi sănătăţii popul