Transmitem ştirile. Printr-o hotărîre a guvernului, agenţia naţională de presă Rompres este trecută în subordinea Ministerului Informaţiilor Publice. Acestea au fost ştirile, stimaţi ascultători. De acum încolo urmează comunicatele de presă, anunţurile oficiale, strigătele de victorie împotriva opoziţiei (cîtă mai este) şi gemetele de admiraţie în faţa oglinzii. Căci nici chiar noi nu sîntem atît de naivi încît să ne imaginăm că cel care plăteşte taraful va renunţa la privilegiul împămîntenit de a comanda muzica. Mă uit împrejur, după un umăr pe care să îmi vărs indignarea. "Dă-i încolo, şi-aşa erau proşti. Dădeau nişte ştiri de te apuca rîsul", îmi spune un profesor de Etică şi legislaţie a presei. Dar, dom' profesor, strig eu, mai degrabă în gînd, este vorba de principiu, nu de valoare! Dacă sînt slab pregătiţi, sînt vulnerabili. Dacă sînt vulnerabili, vor ceda uşor. Au nevoie de un pic de solidaritate de breaslă. Dar ei sînt "proşti", noi sîntem deştepţi, aşa că facem parte din bresle diferite, nu? "Acum nu e momentul să ne agităm. O să ne ocupăm de ei cînd or începe să-i dea afară", îmi spune un militant sindical. Prietene, încerc să-i spun, "datul afară", cu dreaptă măsură şi cu temei, nu este o soluţie proastă a priori. Poate fi o măsură de igienă profesională. Poate aduce beneficii de calitate. Dar înţeleg, într-o străfulgerare, că pentru el, dreptul la un salariu mic, dar sigur este mai presus decît dreptul la independenţa editorială. Că pe asta, cică, nu o poţi pune copiilor pe masă. "Agenţia naţională de presă e de acum agenţie guvernamentală", îi spun, cu glas pierit, unui amic din TVR. "Şi ce te agiţi? Pînă acum ai cui crezi că au fost?" Păi bine, îi spun, pînă acum dădeau ascultare, mai degrabă de bunăvoie, recunosc, stăpînitorului bugetului. Acum e cu subordonare ierarhică, "să trăiţi, am înţeles!". Este ca diferenţa dintre seducţie şi viol. "Ce