Urbanismul cere întotdeauna victime. Dărâmarea Hanului Zlătari, surprinsă în imagine, s-a petrecut în 1903, pentru lărgirea Căii Victoriei. Hanul se afla în jurul Bisericii Zlătari, pe Urbanismul cere întotdeauna victime. Dărâmarea Hanului Zlătari, surprinsă în imagine, s-a petrecut în 1903, pentru lărgirea Căii Victoriei. Hanul se afla în jurul Bisericii Zlătari, pe locul dintre Palatul Poştelor, actualul Muzeu Naţional de Istorie şi strada Lipscani.
Fusese construit la 1708 de familia Brătienilor. În timpul războiului turco-austriac, a fost sediul armatei turceşti, în curte aflându-se, după afirmaţiile colonelului Papazoglu din “Istoria Fondărei oraşului Bucureşti”, “piramide de ghiulele şi grămezi de tunuri”.
La mijlocul secolului al XIX-lea avea 200 de camere şi prăvălii, toate închiriate, după cum spun actele vremii, “la meseriaşi, la femei libere şi altele”. Erau enumerate şi tipurile de negustori: marşande, băcani, cârciumari.
Loc de întâlnire al bucureştenilor de diferite categorii sociale era şi sediul bârfelor oraşului, amintit, de altfel, de Nicolae Filimon în “Ciocoii vechi şi noi”. Etajul hanului a adăpostit, între 1867 şi 1887, Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor.
Lucrările recente din centrul vechi al oraşului au scos la lumină pivniţele hanului. Proiectul iniţial, vizând acoperirea lor cu sticlă pentru a fi văzute de trecători, a căzut. Nisipul a acoperit din nou vechiul Han al Zlătarilor.