Desi eram atat de obositi dupa schimbarea de fus orar si dupa o lunga lipsa de somn, primul briefing a fost la ora sapte dimineata. Aceasta a doua zi a fost prevazuta ca una pregatitoare pentru parlamentarii din PE, asa ca la fiecare ora am avut programat cate o intalnire, fiecare intr-un alt loc.

Am inceput prima intalnire cu reprezentantii celor mai importante partide politice, printre care cele doua mari partide comuniste, regalistii, partidul minoritatii din Terai, dar si cu partidul de guvernamant. Avand in vedere ca exista o competitie si un razboi real intre majoritatea partidelor, in mod special intre maoisti si restul partidelor, ma asteptam la o intalnire cu dezbateri aprinse si cu acuzatii intre partide. Spre surprinderea mea nu a fost deloc asa. Chiar daca multe partide au pierdut oameni in aceasta campanie electorala (maoistii sustin ca au avut 60 de lideri asasinati), partidele au pus la o parte diferendele si cu mici exceptii au reusit sa ne dea o imagine, care sa ne arate ca Nepalul doreste o democratie adevarata. A fost impresionant cum acesti politicieni au realizat ca disutele lor sunt interne, iar in fata noastra trebuie sa urmareasca acelasi linie de idei, iar faptul ca au si reusit denota o maturitate neasteptata.

Liderii au recunoscut insa ca este probabil sa asistam la niste alegeri tensionate. Fara sa se acuze intre ei ne-au prezentat cazuri de violente, asasinate si rapiri si toti si-au exprimat temerile, ca la aceste alegeri oamenii vor avea de suportat presiuni enorme. Motivul este dat de faptul ca armata, ce se ocupa cu mentinerea ordinii pana acum, s-a retras, iar politia si guvernul au parghii prea slabe ca sa controleze situatia. Maoistii au si recunoscut de altfel ca vor incerca sa controleze cat mai multe sectii de votare, prin Liga Tinerilor Comunisti, dupa spusele lor, tocmai ca electoratul sa poata sa voteze cum dor