Scriam în numărul de miercuri că, după admiterea noastră condiţionată în Consiliul Europei, există riscul a guvernanţii să considere angajamentele luate de România pentru a obţine votul drept simple vorbe pe hârtie. Afirmând aceasta, mă gândeam că-şi vor vârî coada nişte drăcuşori care-şi fac de cap de mai mult timp prin politica românească.

Unul e obiceiul de a pune la cale tot felul de şmecherii pentru a obţine ceva de la străinătate. Obicei moştenit nu numai de la Ceauşescu, care ajunsese să facă o politică dublă, una pentru intern şi alta pentru export, dar şi de la strămoşii noştri, care se făceau luntre şi punte pentru a ieşi bine la inspecţiile otomane. Un alt drăcuşor e aplicarea cu brio, în politica românească de azi, a unor învăţături româneşti ale tragerii pe sfoară, între care, la loc de frunte, se detaşează faimoasa: „Fă-te frate cu dracu’, până treci puntea!”

Din nefericire, n-a trecut nici o zi şi prezicerile mele s-au îndeplinit. Ieri, la discutarea în Senat a Legii privind aderarea ţării noastre la statutul Consiliului Europei, unul din liderii partidului de guvernământ, senatorul Ion Solcanu, a formulat teza potrivit căreia condiţiile votate de Adunarea Parlamentară nu trebuie neapărat îndeplinite. După opinia domniei sale, ele sunt simple recomandări teoretice. L-a sprijinit, cum era şi de aşteptat, partida naţională, alcătuită din PSM şi PRM. Tot ieri, la o conferinţă de presă a PUNR, reprezentanţii partidului condus de Gheorghe Funar au susţinut şi ei ceva asemănător.

Din câte se ştie, admiterea României în Consiliul Europei a fost extrem de dificilă. Fapt mai puţin obişnuit în istoria acestui organism, Adunarea Parlamentară a formulat şi aprobat nu mai puţin de 9 amendamente la Raportul care recomnda primirea noastră. Parlamentarii au votat favorabil, convinşi că atât angajamentele luate în scris de România înaintea şedinţei, cât