Juniorul Plăcintă, spre deosebire de mama Plăcintă, ocupată cu fabricat gologani din materia gălbuie a politicii, a stat multă vreme pitit în spatele geamurilor fumurii ale vieţii lui de lux. Apoi Plăcintă cel mic, supărat pe anonimat, a ţâşnit în ochii opiniei publice şi nu se mai dă plecat, ca un gunoi inoperabil intrat în retină.
Prima ispravă care l-a extras din anonimat a fost jetul urinar proiectat, din puţa personală, pe o cruce înfăţişându-l pe Tragicul Răstignit şi plantată, spre aducere aminte şi reculegere, într-o intersecţie. Imaginea, de un grobianism scârbos şi o urâţenie sufletească purulentă, s-a plimbat pe internet stârnind greaţă şi revoltă, iar rar de tot exclamaţii admirative de la congeneri apucaţi.
Apoi micul Plăcintă, nemulţumit că gloria lui stă atârnată de un, scuzaţi, pişat care – mare brânză – a insultat doar o credinţă şi a umplut de revoltă câteva milioane de închinători (cei care au apucat să afle mârlănia) a trecut la alte isprăvi care să-i justifice averea şi pofta azvârlitului cu bani în baruri de noapte şi cazinouri. Şi-a burduşit în pumni o parteneră de aventuri nocturne, „din prea multă iubire”, s-a cocoţat cu maşina pe un trecător pe care n-a izbutit, cum intenţiona, să-l prepare omletă, a izbit, lovit, scuipat, s-a frecat, în instanţe, de camerele de luat vederi care l-au adus până la urmă de-a binelea în atenţia mulţimii. Beizadeaua a obţinut, cu preţul unei condamnări la pârnaie (cu suspendare!), un procent consistent de notorietate.
Am cunoscut de curând un cercetător din Sinaia, biolog cu cărţi şi manuale pentru studenţii care au drept pasiune natura, cu rezultate remarcabile în depistarea fără chimicale a calităţilor apei. A apei de băut. Ei bine, savantul studiază, între altele, o insectă care, trăind pe malul apelor, indică precis conţinuturile favorabile vieţii sau, dimpotrivă, nocive. Institutul l
