La naiba! De ce oare trebuie să trăim în fiecare iarnă sub această ameninţare a ninsorii? Nu se poate să nu ningă? Şi când te gândeşti că trecuse de jumătatea iernii... Ca un făcut, a nins de „ne-a julit", vorba unui exemplar uman de o rară inteligenţă, promovat insistent la emisiunile mondene.

Autorităţile centrale şi locale s-au comportat, şi de această dată, ca şi când ar fi viscolit în iulie. Facem, dregem, comandament de iarnă, paracomandament guvernamental, „armata e cu noi" printre nămeţi, prim-ministru la lopată, fără căciulă şi mănuşi, pe nu-ştiu-care „autostradă" etc. Ca şi cum am avea o mie de autostrăzi. Şi ca şi cum şeful guvernului pentru asta ar fi plătit - să dea la lopată. Şi taman lângă un bolid nemţesc înzăpezit. Ironia sorţii! Nu s-a uitat şi el în stânga, în dreapta, nu l-a tras niciun consilier de mânecă: „Bre, mai acana, că prea nimereşti numai lângă lucruri «de firmă»!"

Între timp, mulţi dintre cei care au avut proasta inspiraţie să plece, seara, de la serviciu, cu maşina personală strângeau câte 20-24 de ore de aventuri hibernale. Câţiva, mai puţin norocoşi, nu s-au mai putut da jos din maşini nici să-şi facă nevoile, alţii, mai cu şansă, s-au nimerit pe lângă benzinării atunci când s-a dezlănţuit urgia. Una peste alta, foarte mulţi români s-au lecuit, cred eu, să mai plece iarna de nebuni pe drumurile patriei, cu treabă sau fără.

Asta în condiţiile în care scena cu făcutul nevoilor în maşină din pricina blocării uşilor cu troiene a fost relatată, „la cald", ca să zicem aşa, de o doamnă disperată, care stătea de 20 de ore în propriul autoturism, undeva pe şoseaua de centură a Capitalei. Adică pe şoseaua din jurul capitalei unei ţări membre a Uniunii Europene, în anul 2012, secolul XXI, mileniul III. Vi se pare bizar?

Aparent banale, pentru că ne-am obişnuit cu ele de ani şi ani, faptele şi situaţiile descris