In unul din articolele trecute va povesteam despre savoarea unui somon bine afumat, folosind asadar “fumul bun”; acum haideti sa vedem ce inseamna “fumul rau”.
Prima oara cand europenii au descoperit tutunul a fost in 1492, in timpul expeditiei lui Christophor Columb. Tot in istorie, faimoasa Caterina de Medici a introdus tutunul in Franta. Lucrarile arheologice in America de Sud au adus la lumina folosirea ancestrala a pipei, cu o mie de ani inaintea erei noastre. Aventurierii noii lumi au fost primii fumatori occidentali si au fost primii care au dus frunzele uscate de tutun, fumatul era pentru placere.
In secolul XI, tutunul era renumit pentru capacitatile terapeutice. Era considerat pe atunci un medicament miraculos. Jean Nicot amasadorul Frantei in Portugaliei nu ar fi ramas in istorie daca un comerciant intors din America nu i-ar fi vandut frunzele uscate de tutun. El este cel care l-a daruit Caterinei de Medici pentru virtutiile sale, ca tratament pentru migrene. De aici termenul de “nicotiana.” Astfel tutunul isi castiga notorietatea ca “D’herbe a’ La Reine.” Foarte repede apoi tutunul se raspandeste in Italia 1561, Anglia 1565, Germania 1570 si 15 ani mai tarziu in China si Japonia, in Africa in 1593. La sfarsitul secolului al XVI-lea, tutunul este cunoscut in toata lumea.
Primul adversar al tutunului apare in Anglia. In Persia Le Shah Abhas facand referinta la legile Coranului, a decis taierea buzelor fumatorilor. In Constantinopol sultanul Amurat IV ardea fumatorii. Papa Urbani al VIII-lea a interzis tutunul in 1642, sub pedeapsa excomunicarii.
Franta a adoptat o atitudine mult mai permisiva, descoperind beneficiile financiare ale comertului cu tutun, prima oara prin intermediul lui Richelieu si apoi Colbert. Au aplicat taxe foarte mari acestui produs. Multumita acestor masuri Franta la sfarsitul secolului XVIII a incasat 30 d
