Foto: Cristian Marcu Din cauza marii nemulţumiri a populaţiei şi urgenţei absolute a puterii de a se salva de consecinţele ei, zilele acestea s-a declanşat timpuriu febra alegerilor. Încleştările electorale din ’90, ’92, ’96, 2000 şi 2004 arată ca o horă bătută, autentică şi frumoasă, pe lângă ce se pregăteşte pentru 2012 anunţat cumva de alegerile din 2008 şi 2009. Nu v-a scăpat desigur trimiterea la Rent a Car. Evident închirierea maşinilor nu o face orice muritor chiar votant fiind el. O fac cei cu stare. În materie electorală o fac cei în stare. În pregătirea alegerilor din 2012 se pare că ne îndreptăm din nou către închirierea voturilor, ba chiar se tem unii de închirierea şi a înregistrării votului (computerul alegerilor).

Dacă ne aducem aminte de viteza ameţitoare a votului desfăşurat în ambasada României la Paris în 2009, precum şi de promisiunea milionului de voturi asigurate de artizanul votului parizian din 2009, Rent a Vote e desigur o procedură mai elegantă şi "evident" mai democratică. În sediile partidului portocaliu ? cred că nu şi în cele USL-iste ? tema de bază e tariful de week-end al închirierii. Cât de mic poate fi el fără a-şi pierde eficacitatea?

Întorcându-ne cu seriozitate la ghidul votantului sictirit (alungat de la bine, umilit cu înjurături) să vedem care sunt caracteristicile şi conţinutul alegerilor închiriate:

1. Personalizează probleme şi interese pe care nu le clarifică niciodată. Nu se referă la conflictele care îi macină pe alegători, ci la conflictele dintre candidaţi.

2. Declară că scopul e schimbarea (în bine, că doar n-o fi în rău!) deşi miza e tocmai neschimbarea, adică continuarea neîntreruptă a practicilor care-i întăresc pe cei de la putere şi-i lovesc pe toţi ceilalţi (poporul).

3. Se afirmă cu emfază nevoia de noi instituţii sau cel puţin de refacere din temelii a celor vechi pentru a fi "mai