Istoria zbuciumată a Portului Constanţa este strâns legată de cea a oraşului cu acelaşi nume. Deşi prima atestare documentară a Constanţei este târzie (sec. II d.Hr.) - anticul Tomis se descoperă, prin mărturii arheologice, încă din sec. VI i.d. Hr. Oraşul - port a fost organizat iniţial ca un centru de schimb între comercianţii greci şi populaţiile băştinaşe. Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influenţa greacă se menţine până în secolul I i.d.Hr., când teritoriul situat între Dunăre şi Marea Neagră intră sub stăpânire romană. Primii ani ai guvernării romane au fost consemnaţi de poetul Ovidius, exilat la Tomis.

Portul cunoaşte o viaţă economică prosperă în secolele următoare, iar oraşul preia numele împăratului Constantin. Schimburile comerciale se desfăşoară cu precădere în „Edificiul roman cu mozaic", admirabila construcţie situată între faleza oraşului şi instalaţiile portuare. În perioada bizantină, evoluţia portului Tomis va fi marcată de numeroasele invazii ale popoarelor migratoare. Comerţul este în scădere, negustorii caută alte pieţe, dar portul nu este dat uitării, el fiind înregistrat, în continuare, în portulanele şi hărţile veneţiene sau genoveze. De altfel, portul şi alte construcţii aferente vor păstra multă vreme denumirea de „genovez", în amintirea negustorilor şi navigatorilor proveniţi din acest oraş italian. După o scurtă perioadă de stăpânire românească, teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, călătorii europeni sau din Imperiu vor menţiona activitatea portului Kustendge, care va contribui la creşterea comerţului zonal. În 1857 autorităţile turce concesionează construirea portului Constanţa şi a căii ferate Cernavodă-Constanţa companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd." Portul Constanţa beneficiază de amenaj