Ninge a pagubă. Sleiţi de îngrijorări, parcă nu mai avem plapumă pentru patru anotimpuri. Fotbalul se varsă şi el într-o vacanţă zbârcită de tot felul de sărăcii. Criza financiară, deşi dureros de reală, trece dincolo de propria sa dimensiune. Induce comportamente anapoda. Funcţionează ca scuză a imoralităţii, potenţează prostia fudulilor care nu vor să recunoască nici în ruptul capului că li s-a dus agoniseala de suflet, că le bate crivăţul prin conturi. Minciuna de bine, oricât de dibaci ar fi ea lustruită, nu mai păcăleşte pe nimeni.

Dimpotrivă, face şi mai urâtă sărăcia.

Ultima etapă a turului de campionat, campionat în care criza de valoare o concurează pe cea financiară, nu a deranjat cadenţa obişnuinţei prin vreo surpriză mai acătări. Monotonia rezultatelor nu generează însă acalmie şi în zona de conflict a fotbalului. Actul final a oferit celor rămaşi nevorbţi prilejul ultimei replici.

Marian Iancu se lăsase greu pe avancronica meciului FC Braşov - Politehnica Timişoara. Patronul timişorean a fost stârnit de faptul că braşovenii nu au fost de acord cu importul de fluieraşi. Şi a început să însăileze scenarii ale conspiraţiilor absconse. A mizat astfel pe reţeta presiunii puse pe arbitraj şi pe adversar. Despre Ovidiu Haţegan a afirmat că este arbitrul promovat în prima divizie în acelaşi timp cu echipa din Braşov. Semn de tovărăşie în complicitate. Complicitate întreţinută de Dinu Gheorghe, personaj căruia Marian Iancu i-a desenat insinuant aura de maestru al manevrelor oculte. Nu sunt atât de naiv încât să semnez eu certificate de bună purtare pentru Ovidiu Haţeganu şi Dinu Gheorghe. Numai că meciul de la Braşov nu a creat nici un fel de probleme. Timişoara a pierdut pe bune. În meciul declaraţiilor a călcat în eşec şi Maran Iancu. Condiţii în care Dinu Gheorghe a avut avantajul ultimului cuvânt. Braşoveanul de împrumut a de