Daca decizia disputarii partidei Ungaria - Romania fara spectatori din cauza manifestarilor antisemite ale unor fani inconstienti este justa, depunctarea echipelor poate crea precedente si provocari. In ultimii ani se vorbeste mult despre manifestarile rasiste care apar din ce in ce mai des in tribunele stadioanelor de fotbal. Forurile internationale ale sportului cu mingea rotunda au inceput sa vorbeasca despre toleranta zero, la fel precum dopajul in ciclism sau atletism. Daca este justificata sau nu o astfel de atitudine este o problema in discutie, insa faptul ca, la intrarea in mileniul trei, in plin proces de fluidizare a granitelor, ori de globalizare, se observa o proliferare a atitudinilor rasiste si nationaliste, reprezinta un fapt surprinzator, poate chiar uluitor. Mai intai, insa trebuie sa lamurim o confuzie de termeni. Cuvantul "rasism" folosit atat de des reprezinta o extensie semantica, fiindca, in sens propriu, termenul se refera la rasele umane. Cu alte cuvinte, daca faci ca maimuta atunci cand un jucator de culoare se afla la balon, esti rasist, dar daca croncanesti precum cioara la adresa unui jucator mai tuciuriu de pe la noi, daca alungi ungurii din tara pe patinoarul "Mihai Flamaropol", esti sovin, xenofob, orice, numai rasist nu. Insa legislatia mai recenta a FIFA & UEFA extinde acest termen la orice manifestare de dispret fata de sportivii de alta etnie decat cea proprie si extensia este destul de corecta in aceste circumstante. Rasism sau nu, ceea ce au facut suporterii maghiari la meciul amical din august trecut cu Israel, este oribil, mai infiorator decat rasismul strictu sensu. Fanii tembeli de pe Nepstadion nu au facut atingere la culoarea pielii, sau a ochilor, nu au luat in deradere doar caracteristicile specifice ale natiei, ci au rasucit cutitele cu inconstienta in miezul unei dureri nationale pe care toti evreii se chinuie in zadar