A venit în România la câteva luni de la aderarea ţării la UE. O părăseşte după patru ani şi jumătate în plină furtună europeană pentru a se întoarce să vegheze din nou la conturile Franţei. Cum a evoluat România în primii ei ani de la integrare, din perspectiva unui ambasador occidental, ce şanse de redresare sunt pentru România şi Europa?
După patru ani şi jumătate petrecuţi la Bucureşti ca primul reprezentant diplomatic al Franţei, ambasadorul Henri Paul, la final de mandat, se va întoarce la Paris la Curtea franceză de Conturi, unde a lucrat multă vreme înainte de a intra în diplomaţie.
În urmă cu câteva zile, Curtea franceză de Conturi adresa un avertisment sever candidaţilor la preşedinţia Franţei: nu vă aruncaţi la promisiuni de cheltuieli pentru că redresarea financiară nu este nici măcar la mijlocul drumului. Pentru ca să ajungeţi la capăt trebuie să vă uitaţi la pensii şi la portiţele fiscale, iar salariile trebuie să rămână îngheţate.
Pentru România, astfel de observaţii făcute de Curtea română de Conturi par de neconceput sau, dacă ar fi făcute, cine le-ar lua în seamă?
Dar ochiul vigilent al Curţii franceze de Conturi aţintit pe finanţele ţării apreciază că, pentru redresarea conturilor Franţei, este nevoie de eforturi mai mari: Guvernul nu a făcut destul şi nici Banca Naţională şi, în aceste condiţii, Franţa riscă să-şi adâncească diferenţele economice şi de deficit faţă de Germania.
Da, aceste lucruri sunt consemnate în raportul Curţii franceze de Conturi, iar, în cea mai mare parte, politicienii respectă recomandările instituţiei! Cum este posibil?
Ambasadorul Henri Paul (60 de ani) nu are figură de "dur al conturilor". Dar nu trebuie să fii un dur pentru a face parte dintr-o profesie respectată, chiar dacă, într-un fel, temută.
Nevoia disperată de transparenţă
Ce este diferit între r
