TREI RASPUNSURI DE LA TATIANA DRAGOMIR Ati primit Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor pentru romanul Fotograme. Ce a insemnat pentru dumneavoastra acest premiu? Cliseistic raspunzind, premiul pe care l-am primit in vara aceasta a insemnat enorm pentru mine. Dar sint foarte multe sentimente diferite implicate in primirea unui premiu - si nu toate neaparat pozitive -, care se amesteca in fel si chip, astfel incit as spune ca semnificatia lui s-a schimbat in timp. Pentru romanul meu, premiul a fost ca un certificat de nastere semnat nu de un oarecare functionar de stare civila, ci de insusi Presedintele tarii, in sens generic. Sigur, asta nu inseamna ca aceasta carte e mai nascuta, ca sa zic asa, decit altele, ci doar ca nasterea ei a fost din fericire bagata in seama ca potential importanta. Un beneficiu imediat pentru Fotograme a fost reprezentat de reeditarea, aproape imediat dupa decernarea premiului, de catre Cartea Romaneasca, dupa ce prima editie fusese publicata in Cluj, la Casa Cartii de Stiinta. Mie, ca autor pitit indaratul unui text care multa vreme a parut ca nu va reusi niciodata sa devina o carte, premiul acesta mi-a intarit din pacate infantila incredere ca viata este alcatuita dintr-o serie de mici miracole, si m-a aruncat intr-o noua asteptare a unui alt mic miracol, in ciuda eforturilor pe care le fac pentru a-mi pastra simtul realitatii. De aceea spuneam ca nu tot ce este legat de primirea unui premiu este neaparat pozitiv. Fotografia are in roman acelasi rol ca si madlena lui Proust, de declansator al memoriei. Da, sa zicem, dar nu numai, si in orice caz nu doar al memoriei. De altminteri, fotografii apar putine in roman si le-am distribuit mai ales in roluri secundare, de reprezentari imperfecte. Ceea ce practica personajul principal al cartii, Magda, este fotografia virtuala: ea decupeaza si prelucreaza mental imagini din realitate, adica fic