- In the Bedroom – in care niste studenti (mi s-a spus) n-au vazut decit „o poveste gen seria Arlechin“! Fie; vede fiecare ce poate sa vada: unii un fapt divers sau o telenovela, altii o tragedie greaca in travesti american. E vorba, oricum, despre o ecranizare; exista filme mari facute dupa romane de 2 lei si mari ratari facute dupa capodopere literare...
Dar dincolo de poveste?
La festivalul de la Salonic ratasem inceputul (primele 30 de minute); acum, revazindu-l – vazind, de fapt, pentru prima oara acele momente de paradis-in-curind-pierdut in care fiul se iubeste in iarba inalta cu femeia al carei sot il va ucide –, ma gindesc la Andrew Wyeth, pictorul hiperrealist american, din care am o reproducere inramata chiar in dreapta biroului la care scriu. (Este o fereastra deschisa, perdeaua fluturind, transparenta, peste un peisaj enigmatic: o pajiste brazdata, serpuitor, de liniile paralele ale unei duble poteci – probabil urmele lasate de un tractor in iarba arsa; in departare, pajistea e marginita de vegetatia intunecata, dar nu foarte inalta, a unei paduri. Tonurile sint ocru, verde cenusiu, sepia.)
Dar nu acesta este tabloul pe care-l „vad“, in fata ochilor, atunci cind urmaresc acea scena din film, ci faimosul „Christina’s World“ – care l-a inspirat si pe Egoyan in Exotica. Citeva momente mai departe, dupa ce drama s-a produs, personajul mamei (interpretat de Sissy Spacek) citeste, in pat, o monografie (?) intitulata The Wyeths and Their World; nu sint convins ca exact acesta e titlul, dar numele – Wyeth – se distinge destul de clar.
Caci e vorba de referinte, si, desi acest film rafinat si puternic traieste si fara ajutorul lor, ele, referintele, sint importante – aduc o greutate in plus; in familia pictorului Andrew Wyeth (imi amintesc ca am citit un articol intr-un numar mai vechi din Vanity Fair) s-a petrecut o drama: masina in care
