Ce inseamna un mare scriitor? Probabil ca mare scriitor e acela care izbuteste sa impuna ceea ce il deosebeste de ceilalti: aceasta diferenta care mult timp ii e mai degraba daunatoare, caci omologarea ei nu e usor de facut de catre contemporani. Louis-René des Forêts, caruia revista Critique ii consacra un intreg numar, era perfect constient de aceasta dificultate cind scria: „De fapt, mult timp am avut convingerea ca ceea ce atrage cel mai mult la mine e tocmai singularitatea mea. In acest sentiment al diferentei, mi-am gasit principalul motiv de exaltare.“
In zilele noastre, cind marele public se adapa de la o literatura formata pe gustul sau, nu e de mirare ca un scriitor rar si secret devine obiect de cult pentru egalii sai, majoritatea poeti, pentru scriitorii mai tineri, de asemenea. E ceea ce se intimpla cu Louis-René des Forêts.
Deja inainte de moartea sa, care a avut loc la sfirsitul secolului (pe 30 decembrie 2000), exegetii, inclusiv cei universitari, scriau din ce in ce mai mult despre el.
E diferit de ceilalti Des Forêts, dar in ce anume consista aceasta diferenta? Numarul din Critique incearca sa dea un raspuns. Articolele sint numeroase si variabile. Michel Deguy evoca nu fara nostalgie vremurile bune cind statea cot la cot cu Des Forêts, in biroul oval de la Gallimard; Tiphaine Samoyault scrie despre ris ca despre o manifestare a fiintei scriitorului, tentativa de a face din ris un spatiu (vezi Bataille) de suveranitate, daca nu chiar „o morala la virf“; Jean-Paul Michel vorbeste de obsesia „neputintei de a realiza o opera“; nu trebuie uitati nici cei doi „specialisti“, Jean Roudaut si Dominique Rabaté, care au scris carti despre Des Forêts si par sa-l cunoasca pe de rost.
Din pacate, nu pot sa citez toate textele. Articolul, insa, care m-a frapat si care subliniaza cotitura care a avut loc in exegeza operei lui
