Provocarea din întrebarea "O lume fără Islam?"de pe coperta numărului 2 al Foreign Policy România este doar aparentă: nu poate fi nici gândită, nici proiectată o lume fără cele 55 de Provocarea din întrebarea "O lume fără Islam?"de pe coperta numărului 2 al Foreign Policy România este doar aparentă: nu poate fi nici gândită, nici proiectată o lume fără cele 55 de state cu 1,4 miliarde de locuitori musulmani. Cunoaşterea - dialogul cu reprezentanţii Islamului moderat, ca şi analiza istorică - ar trebui să ia locul diabolizării prin generalizare.
De Magdalena Boiangiu
Autorul articolului din Foreign Policy România avansează doar o ipoteză, propunându-şi să demonstreze că nu religiile diferite au dus la conflictul dintre Occidentul ameninţat de terorism şi ţările musulmane de unde se alimentează cu oameni şi arme grupurile teroriste. Graham E. Fuller susţine cu argumentele istorice ale trecutului, extrapolate într-un imposibil viitor, că luptele pentru putere, teritoriu, influenţă şi comerţ au existat cu mult înainte de apariţia Islamului.
Era în logica Europei expansioniste, în căutare de materii prime şi mână de lucru să-şi extindă hegemonia tot mai departe de civilizaţia ei creştină, de altfel neomogenă şi, la rândul ei, creatoare de conflicte. De altfel, Samuel Huntington, cel care a elaborat conceptul ciocnirii între civilizaţii, a "inclus lumea creştin ortodoxă printre civilizaţiile aflate în plină ciocnire culturală cu Occidentul" (FP România, Graham Fuller). Conceptul în sine a fost, în cele din urmă, părăsit, declarat neadecvat chiar de către autorul lui, dar forţa derivată din simplitatea formulării l-a impus şi a devenit operaţional, dincolo de semnificaţiile lui concrete.
Un singur Dumnezeu, mai multe facţiuni
Chiar după cea mai superficială trecere în revistă a unei istorii