O mână de oameni, specialişti în restarurare şi conservare, muncesc zi de zi, cu migală şi mult devotament, pentru a da viaţă cioburilor scoase din măruntaiele pământului de arheologi. Fără ei, un muzeu nu poate exista. La subsolul Muzeului Regiunii Porţile de Fier, departe de tumultul vizitatorilor, în două cămăruţe de cel mult patru metri pătraţi, o mână de oameni dau viaţă tuturor resturilor descoperite şi aduse aici de către arheologi în urma săpăturilor din sit-uri. Şi nu este deloc uşor, având în vedere faptul că, de multe ori, nu se cunoaşte nici forma şi nici mărimea obiectului.

Joc de puzzle

 Laboratorul de restaurare şi conservare, a fost înfiinţat în 1981 şi a venit ca urmare a nevoii instituţiei de a restaura şi conserva rezultatul săpăturilor arheologice. „În urma săpăturilor arheologie, era nevoie de înfiinţarea acestui laborator. Aici lucrează 8 specialişti în restaurare, profilaţi şi ei pe cele trei categorii de materiale, respectiv ceramică, metal şi textile”, declară şeful laboratorului de restaurare, Manuela Pătruţescu. De multe ori, după cum susţine Manuela, este nevoie chiar de un an de zile pentru a da contur unui obiect. „Cel mai mult am lucrat la o amforă. Ne-a trebuit în jur de un an de zile până am ajuns să-i dăm forma finală. Este foarte greu atunci când cioburuile sunt foarte mici, iar despre un anumit vas nu avem date despre cum arată şi ce mărime are”, mai susţine Manuela.

Muncă de culise

Un rol deosebit de important în munca de restaurare, îl are desenatorul. Acesta are rolul de a „citi” cioburile, de a  „se întoarce în trecut”, astfel încât să poată da forma finală a obiectului respectiv pe o coală de hârtie. „În acest laborator este munca de culise. Spectacolul are loc în secţiiile muzeului. Munca este foarte migăloasă. Este foarte greu de asamblat ciob cu ciob, astfel în