Renumiţi pentru hărnicie şi pentru cea mai bună brânză de oaie din ţară, ciobanii sibieni sunt nevoiţi acum să-şi abandoneze munca de-o viaţă. Prevederile Ordinului 111 al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare (ANSV), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie, i-a adus la sapă de lemn.

Cine nu a trecut niciodată pe la o stână românească din munţi nu-şi poate da seama că "intrarea în legalitate" a ciobanilor înseamnă, mai ales acum, în plină criză economică mondială, aruncarea lor în cea mai cruntă sărăcie. "Avem 120 de oi împreună. Nu e bun deloc ordinul ăsta, pentru că noi nu avem condiţii să putem eticheta brânza, să facem cum vrea Uniunea Europeană. Noi vindeam şi la piaţă, şi în comună, la turişti, dar acum nici asta nu mai putem să facem", spune ciobanul Victor Budac, din comuna Cîrţişoara, aşezată la poalele Făgăraşului. Are nume de haiduc, urmaş al viteazului Andrei Budac, iubit la Cîrţişoara pentru curajul de a-i fi înfruntat pe asupritorii care i-au lăsat pe oameni în cea mai cruntă sărăcie timp de sute de ani. Haiducul a fost împuşcat de poteră la 1912, după ce a fost vândut autorităţilor de propriul lui văr, dar oamenii de la Cîrţişoara speră că într-o zi Budac se va întoarce printr-un urmaş la fel de viteaz, singurul care-i mai poate salva de această nouă asuprire. Pe ciobani îi omoară legislaţia şi ordinele date peste noapte de autorităţi, fără a-i consulta pe reprezentanţii producătorilor. Asociatul lui Victor Budac, Constantin Boitangiu, speră ca tradiţia oieritului să se păstreze la poalele Făgăraşului, iar fiul său, micuţul Silviu, să devină cioban bogat, cu multe oi, numai că noua legislaţie pare să-l contrazică. "Fânul ni-l facem noi. Boabele le cumpărăm. Şi medicamentele. Numai medicamentele ne costă în jur de 40 de lei de oaie pe an. Cât păşunează, pe vară, ne costă cam 35 de lei de oaie, după aia avem fânul de iar