Pasiunea tinerei sportive pentru baschet nu cunoaşte nicio limită, Teodora fiind „contaminată" cu virusul acestui sport de sora ei mai mare.

Teodora Armanu a început să facă baschet la vârsta la care alte fetiţe încă nu au renunţat la jocurile cu păpuşi. La doar şapte ani, adolescenta a început să descopere tainele sportului sub panou. Sora ei mai mare, Ecaterina, a fost cea care a convins-o să meargă pe acest drum.

„Baschetul este viaţa mea. Mă trezesc şi adorm cu el în gând. Nu trece nicio zi fără să nu mă antrenez. Doar dacă sunt bolnavă şi nu mă pot ridica din pat renunţ la antrenamentele sub panou. Niciodată nu mi s-a părut baschetul un sport dificil şi chiar mă pregătesc tot timpul cu foarte mare plăcere", a povestit Teodora.

Primul antrenament

„Sora mea practica acest sport de o jumătate de an, iar într-una din zile ea m-a convins să vin şi eu la un antrenament de-al ei să văd ce înseamnă baschetul. Chiar din primul moment mi s-a părut un sport foarte atractiv şi interesant. Treptat, am început să vin tot mai des la antrenamente, iar la un moment dat mi-am dat seama că nu mai pot renunţa la baschet. Îmi intrase microbul în sânge", spune tânăra.

Sacrificii pentru baschet

Deşi era foarte mică atunci când a început să practice baschetul, Teodora s-a pregătit întotdeauna cu multă seriozitate şi nu a lipsit niciodată de la antrenamente. „Îmi place foarte mult ceea ce fac, iar baschetul face parte din viaţa mea. La început mi-a fost puţin greu, întrucât mă pregăteam cu băieţii, din cauza faptului că la Braşov nu exista o echipă feminină. Însă, antrenorii Gheorghe şi Eugen Roşu au avut grijă de noi şi ne-au ajutat să trecem mai uşor peste momentele dificile", a precizat sportiva.

Întrucât Teodora este componentă a loturilor naţionale, făcând parte din echipa de mini-baschet a formaţiei CSU Braşov, timpul liber este limitat, i