Susţinute de 5.000 de suporteri, jucătoarele de la Gyor, printre care Anita Gorbicz şi Jovanka Radicevici, au uimit prin forţă şi hotărîre.
În tur, la Vîlcea, s-a scris că Oltchim a cîştigat cu Huţupan şi cu publicul. Nu era nimic incorect în asta. În repriza a doua, tribuna le-a purtat, uf, clişeele!, pe fete spre victorie.
"Highway to hell"
Dacă aşa au stat lucrurile în cazul vîlcencelor, atunci, după ce am văzut sîmbătă în "Veszprem Arena", înseamna că galeria alb-verde a celor de la Gyor a marcat cele 4 goluri care o despărţeau pe Audi Eto de finală încă de la încălzire. Toată sala era echipată în culorile unguroaicelor, iar tobele băteau de parcă erau conectate direct la staţia de amplificare. Cînd a început prezentarea echipelor, lumina s-a stins şi au rămas vii doar proiectoarele care aruncau pe parchet fascicule luminoase prin vălătucii de fum.
Gazdele au intrat pe "Highway to hell" a lui AC/DC. Cînd vocea lui Brian Johnson a explodat mi-am dat seama că nu, nu eram pe "Autostrada spre iad". Eram chiar în mijlocul iadului. Cum să rezişti, chiar şi cu 4 goluri sub braţ? În pauzele de cîteva secunde cît să se treacă de la o jucătoare la alta, tot AC/DC, tot infern: "Thunderstruck"! Şi 5.000 de fulgere care răcneau în acelaşi ritm: "Haj-ra Gyor, Haj-ra Gyor!".
În stînga mea, Marian Ursescu, care a mîncat mult handbal pe pîine la micul dejun, la prînz şi la cină, face ochii roată. Va striga mai tot meciul la ale noastre, aproape la fel de mult ca Radu Voina. Adi Dobre de la "Evenimentul" încearca să scrie ceva, dar degetele îi rămîn suspendate în aer, deasupra tastaturii.
Stallone, Russell Crowe, Radicevici
La Vîlcea am avut senzaţia de cîteva ori că Anita Gorbicz va pasa cu spectatorii fiindcă privea în sală şi-i trimitea lui Loke ori lui Amorim. Alaltăieri, pînă să înceapă meciul, am crezut că o tipă brunetă şi un pic în