Până la 7 martie, la Bucureşti se desfăşoară Festivalul Flamenco. Organizată de Ambasada Spaniei şi Institutul Cervantes, manifestarea este menită să marcheze prezenţa Spaniei la Preşedinţia Uniunii Europene.

Organizatorii festivalului, aflat la prima lui ediţie, speră să-l transforme într-un eveniment anual, menit permită publicului românesc o mai bună cunoaştere a acestei arte care, născută dintr-un conglomerat de tradiţii, a devenit o formă specifică a culturii spaniole. Rădăcinile flamenco-ului se află în Andaluzia unde s-au contopit, înainte şi după Reconquista, elemente ale culturilor arabă, andaluză, sefardă şi gitană.

Epoca de aur a artei flamenco s-a plasat între 1869 şi 1910, când, de la forma strict populară, genul a fost acceptat de compozitori, care au scris muzică de operă şi operetă în acest stil, iar locul solistului (cântăreţ sau chitarist) şi al dansatorului a fost fost luat de adevărate ansambluri care evoluează în concerte sau în spectacole asemănătoare celor de balet sau de teatru.

Muzica clasică şi flamenco

În această nouă etapă, nunită Nuevo Flamenco, chitarei clasice i s-au alăturat alte instrumente: flaut, saxofon, pian, chitară bas şi chiar chitară electrică.

Artiştii invitaţi la acest festival aparţin elitei genului. Recunoscuti pe plan internaţional, distinşi în mai multe rânduri, sunt muzicieni şi dansatori cu studii clasice, care au ales să evolueze şi în acest stil, aducându-i uneori elemente noi.

După demonstraţia de dans oferită la Teatrul Odeon în zilele de 8,9 şi 10 februarie de cordobeza Yolanda Osuna, scena revine, până la începutul lunii martie muzicii. Deschiderea seriei de concerte aparţine formaţiei de cameră "La Maestranza", fondată în 1994 la San Lorenzo de El Escorial.

Membrii ei au formaţie clasică, dar cântă în egală măsură şi jazz, tango, flamenco şi muzică contemporană. Sub