În ultima săptămână a Postului Paştilor am păşit primind ramura de salcie înflorită pe străzile Ierusalimului, oraş sfânt pentru trei religii, care în această perioadă pascală este plin de pelerini din toată lumea.
Orice creştin din lume îşi doreşte cu ardoare să păşească umil şi smerit pe urmele Mântuitorului. Ierusalimul este oraşul din care nu poţi pleca indiferent, chiar şi cei palizi sufleteşte sunt atinşi de vibraţiile cu totul speciale pe care le resimt în pelerinajul lor. Drumul iniţiatic a plecat pentru noi din Taba, Egipt, călăuză fiindu-ne Ministerul Turismului din această ţară.
"Acela dintre voi care nu a păcătuit niciodată să arunce primul piatra!", a spus Iisus celor care voiau să o lapideze, iar pe femeie a sfătuit-o cu blândeţe: "Du-te şi să nu mai păcătuieşti". în nici un alt oraş al lumii istoria nu e atât de ancorată în prezent. Preoţi, rabini, măicuţe, mollah-i, negustori, dar şi fete şi bărbaţi în uniforme cu armele neglijent aruncate pe umeri, te întâmpină la fiecare pas. Un amestec de culturi şi tradiţii ce te poate năuci, astfel ţi se dezvăluie Ierusalimul.
PE URMELE LUI
Vălul necredinţei ţi se ridică de pe ochii şi realizezi că orice gest de bunătate te apropie de Dumnezeu şi de semeni. Auzi cântecul pelerinilor creştini care refac pe Via Dolorosa, cu o cruce mare din lemn în spate, drumul Golgotei şi îţi răsună în urechi strigătul de pe cruce: "Eli, Eli, lama sabatahni?"/ "Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?". Te frământă întrebări de genul "Oare pe aici a trecut, purtându-şi crucea, Iisus?", "Oare câte minuni de care nimeni nu-şi aminteşte a mai făcut?". Am călcat pe urmele Lui şi nu am fost singuri, L-am simţit aproape.
Cetatea este un amestec incredibil de linişte şi zgomot, de bogăţie şi sărăcie, de sfinţenie şi păcat. Intrând pe Poarta Leilor, una dintre cele opt porţi ale Ierusal
