Cand vad din nou in 2012 un Traian Basescu facand fente pe loc si trecand mingea printre picioarele adversarului, observ in acelasi timp cum s-a insufletit din nou Romania ce nu mai iese de sub zodiac presedintelui jucator si polemizeaza pornind de la vorbele de duh. O fi, n-o fi?  E stenograma, nu e stenograma? E minciuna sau adevar? Eroarea fundamentala a tututor adversarilor prezidentiali este ca nu au priceput, nici dupa opt ani de batai usturatoare, ca orice raspuns dai unei intrebari puse de Basescu, de pierdut tot pierzi. E ca intrebarea chelnerului politicos: domnul bea vin rosu sau alb? Esenta este ca bei vin – chiar daca vroiai sau nu vroiai inainte de asa o intrebare.

Ce inseamna a raspunde unei intrebari prezidentiale? Inseamna a te inscrie intr-un patratel ingust de joc desenat de presedinte, cu porti de dimensiunea care doreste, iar jocul este cu o minge pe care o arunca direct in teren si e teleghidata din tribune. Pierzi din start. Pentru ilustrare, intrebarea din 2004: “Oare ce blestem o fi pe poporul asta sa aiba de ales intre doi comunisti?” a definit practic confruntarea si terenul de joc. Problema nu era nici coruptia lui Nastase, nici ouale de la Cornu, nici Flota, ci care dintre cei doi era un comunist mai simpatic. Raspunsul romanilor il stim. Intrebarea din 2009, va mai amintiti a fost “cine apara Romania mai bine de moguli?” Raspunsul, iarasi, se cunoaste. Faptul ca intrebarea a rezultat din sondaje care spuneau ca presedintele nu va castiga niciodata prezentand “realizarile” primilor 5 ani de mandat este secundar – nu s-a prins nimeni sa vorbeasca despre problemele Romaniei profunde si tema a ramas lipita. Intrebarea subliminala din 2012 adresata lui Ponta este “de ce nu a acceptat postul de premier?” Sugestia mea modesta este ca nu exista o varianta de raspuns care sa il scoata in avantaj pe Ponta. De altfel, singurul raspuns la