Chestiunea Gibraltarului ramane antinomica. Geografic si istoric, dreptatea este de partea Spaniei, dar daca poporul refuza sa schimbe "stapanul", ce se poate face? Vechii greci numeau „coloanele lui Hercule" cele doua inaltimi care strajuiau trecerea din Mediterana in Atlantic. Celebra va deveni cea din partea europeana care, pana in zilele noastre, a ramas un obiect de disputa intre doua mari tari europene: Anglia si Spania. Se stie ca in anul 711 e.n., califul omeiad Al Walid a trecut stramtoarea si a ocupat Spania vizigota; inaintea lui cu cativa ani, seful berber Tariq ibn-Ziyad a trecut si el pe acolo. N-a lasat alte urme in afara unui nume nou pentru coloana lui Hercule din partea de nord, anume Djebel al- Tariq in araba, adica Muntele lui Tariq; spaniolii au preluat acest nume, dar dupa pronuntia lor, astfel incat i-au zis Gibraltar. Englezii ii zic, simplu, Stanca (The Rock). Cine n-a auzit de Gibraltar? Mai putini stiu, insa, istoria zbuciumata a acestui colt de Europa de doar 6,8 km2 si cu 30.000 de locuitori. Nici azi acolo nu e liniste. Cu vreo doua saptamani in urma, Casa Regala engleza anuntase vizita printului William - fiul printului Charles, mostenitorul coroanei - si a sotiei sale in Gibraltar. Imediat, Guvernul spaniol, dar si partidele politice si fel de fel de organizatii mai mult sau mai putin civice au protestat vehement si au declarat vizita ca o insulta la adresa Spaniei, ca un afront adus mandriei si onoarei spaniole. De unde si pana unde o simpla vizita poate sa capete o asemenea semnificatie? Vizita unui membru al Casei Regale britanice este primita cu bucurie si satisfactie in aproape orice tara a lumii, cu exceptia acestei Spanii incapatanate care, cand aude de asa ceva, priveste spre Anglia ca taurul spre toreador. Adevarul este ca Spania are motive temeinice pentru aceasta atitudine. Gibraltarul, parte dintotdeauna a Peninsulei Iberic